Războiul din Ucraina – șahul imprevizibil al noilor tehnologii militare

Cum poate răspunde Europa la amenințările nucleare din partea lui Putin? Una din soluții a fost sugerată, recent, de Wolfgang Schaeuble, unul dintre cei mai influenți politicieni creștin-democrați germani, pentru ziarul Welt am Sonntag. El a spus că Germania ar trebui să contribuie la costurile arsenalului nuclear al Franței. Oficialul german a spus că o astfel de cooperare ar fi absolut necesară deoarece amenințarea rusă cu un război nuclear asupra Europei a fost insistent fluturată de Putin sub ochii occidentalilor.

Schaeuble vrea ca motorul franco-german să accelereze cooperarea pentru a asigura descurajare nucleară și la nivel european. Franța – unul dintre cei trei membri NATO cu arme nucleare, alături de Statele Unite și Marea Britanie – deține aproximativ 300 de focoase nucleare. Franța are arsenal nuclear, Germania nu. Dar Berlinul are banii necesari alocați recent cheltuielolor de apărare și ar putea ajuta Parisul să își îmbunătățească puterea nucleară. Wolfgang Schaeuble: „În propriul nostru interes, noi, germanii, trebuie să aducem o contribuție financiară forței nucleare franceze în schimbul unei măsuri de descurajare nucleară comună”.

Cum s-a ajuns la invocarea unei posibile forțe de descurajare nucleară în parteneriat franco-german? Invadarea teritoriului suveran al Ucrainei de către Rusia a declanșat cea mai gravă criză în relațiile dintre Moscova și Occident de la criza rachetelor din Cuba din 1962, în timpul războiului rece. Atunci, ca și azi, mulți oameni se temeau că lumea este în pragul războiului nuclear și că sovieticii, în dorința lor de supremație comunistă absolută, vor distruge lumea democrațiilor liberale.

Ca să stopeze ajutorul militar al statelor membre NATO pentru Ucraina, în ultimele trei luni Putin a tot lansat amenințări nucleare la adresa Occidentului: ”Vă veți confrunta cu consecințele pe care nu le-ați văzut niciodată în toată istoria voastră”.

Temerile occidentalilor, privind iraționalitatea și imprevizibilitatea comportamentului afișat de liderul de la Kremlin, s-au reflectat în presa internațională. Publicația The Economist titra: „Invazia Rusiei în Ucraina a erodat tabuul nuclear”. Cei de la The New York Times scriau și ei: „Amenințările lui Putin evidențiază pericolele unei noi ere nucleare mai riscante”.

Sunt analiști care se întreabă dacă nu cumva China, văzând impactul pe care îl are amenințarea rusă cu o catastrofă atomică, nu va fi tentată și ea să afișeze un astfel de comportament pentru a-și asigura supremația în zona Indo-Pacific. Sunt țări importante din Asia, precum Japonia și Coreea de Sud, care se gândesc și ele serios dacă nu ar trebui să dezvolte capabilități nucleare de descurajare.

Nu știm exact dacă asistăm cu adevărat la începutul unei noi ere a riscurilor nucleare ridicate sau totul se reduce doar la propagandă de război. Ce se poate observa însă cu ochiul liber este că, odată cu agresiunea rusă în Ucraina, se derulează în ritm accelerat o competiție a tehnologiilor militare la nivel internațional.

Cu câteva decenii în urmă, experții în tehnologie ne descriau războaiele viitorului ca pe scenarii science-fiction: arme inteligente, roboți ucigași, vehicule aeriene și subacvatice fără pilot dotate cu forță letală. Atunci ni se tot profețea că  teatrele de război ale viitorului vor fi cele în care victoriile strategice vor fi decise de Inteligența Artificială. Viitorul prezis atunci se întâmplă azi.  În culisele războiului din Ucraina, există o competiție tehnologică acerbă. Copleșiți numeric de forța militară brută a invadatorilor ruși, ucrainenii aplică o rezistență de tip spartan, dublată de o tehnologie de război de ultimă generație.

Recent, pe câmpul de luptă din Donbas, forțele militare ale Ucrainei au folosit tehnică militară bazată pe inteligență artificială pusă la dispoziția lor de către Occident. Ucrainenii au reușit astfel ca, în timp record, să identifice, să surprindă și să distrugă batalioane întregi ale forțelor invadatoare rusești. Acest curaj ofensiv se bazează pe moralul ridicat al ucrainenilor, care își apără națiunea, dar și pe încrederea în eficacitatea tehnologiei militare primite din Occident.   Unele din armele oferite de Occident ucrainenilor folosesc inteligență artificială și algoritmi de învățare automată pentru a identifica și distruge în mod autonom o țintă. Statele Unite și aliații și partenerii săi, pe lângă concurenții și adversarii lor strategici, cercetează și dezvoltă sisteme aeriene și drone fără pilot, precum și vehicule terestre și subacvatice.

Moscova lui Putin pare să fi uitat lecția severă suferită de armata roșie invadatoare în Afganistan, în anii ‘80, în plin război rece. Atunci americanii au pus la dispoziția mujahedinilor tehnologie militară de ultimă generație (în special rachete Stinger). Atunci, acea tehnologie militară a fost crucială pentru victoria rezistenței afgane împotriva colosului sovietic.

A fost o etapă militară decisivă care a dus ulterior la prăbușirea Uniunii Sovietice. Ajutați cu hiper-tehnologie de război și cu instructaj militar adecvat din partea Occidentului, ucrainenii îl pot servi lui Putin aceeași lovitură mortală pe care mujahedinii afgani au oferit-o sovieticilor.

Așa cum mujahedinii afgani au primit în anii ‘80 rachete Stinger cu care au făcut praf flota de elicoptere sovietice, ucrainenii au primit rachete anti-tanc Javelin de ultimă generație, fabricate în Statele Unite, au făcut distrus peste 700 de tancuri și blindate ușoare rusești. Rachetele britanice NLAW, cât și drone antitanc Switchblade (drone ”kamikaze”) au oferit ucrainenilor armament de apărare care fructifică ceva din cuceririle inteligenței artificiale. Totodată, americanii au pus la dispoziție ucrainenilor un element crucial în balanța de forțe ofensive de pe terenul de luptă: sistemul mobil de lansatoare de rachete HIMARS, instalabil pe vehicule cu blindaj de protecție.

Într-un efort disperat de a face față acestui asalt tehnologic occidental fără precedent în domeniul militar, Putin s-a dus la Teheran să cerșească ajutor. Chiar dacă Rusia și Iranul au fost aliate în Siria, de partea lui Bashar Al Assad, acest lucru nu înseamnă automat că iranienii au interese similare cu cele ale rușilor. Putin a călătorit în Iran pentru a se întâlni cu președintele iranian Ebrahim Raisi, dar și cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan, și a cere noi tipuri de drone iraniene fără pilot care se bazează pe tehnologie chineză, adică pe tehnologie furată de Beijing, prin spionaj științific, de la americani.

Fotografiile declasificate din satelit puse la dispoziția presei de către Statele Unite au arătat cum o delegație rusă a vizitat un aerodrom iranian unde erau expuse câteva drone fără pilot. Iranul profită de războiul din Ucraina pentru a obține, prin șantaj subtil, avantaje diplomatice și o atitudine mai tolerantă din partea americanilor în privința regimului de sancțiuni.

Mașina de război a lui Putin se împotmolești zilnic într-o crudă realitate tehnologică față de care a rămas în urmă. Singurul as din mânecă al rușilor a rămas amenințarea nucleară. În rest, militar vorbind, în termeni de tehnologie și motivație, rușii s-au făcut de râsul lumii. În 1997, campionul rus, Garry Kasparov, considerat un geniu al șahului era bătut măr într-o partidă cu un calculator Deep Blue. Era prima victorie a inteligenței artificiale asupra unui campion mondial, o înfrângere spectaculoasă care a pus capăt celor cincisprezece ani consecutivi de supremaţie ai lui Kasparov.

În fanteziile sale imperialiste, nici Putin pare să nu fi ținut cont de șahul imprevizibil al noilor tehnologii militare. Între timp, în Ucraina mor civili nevinovați, iar tinerii recruți ruși se întreabă de ce au fost trimiși într-un infern pe care liderul lor de la Kremlin îl privește orgolios ca pe un simplu joc pe calculator pe care vrea neapărat să îl câștige cu orice preț.